Understanding Cotard Syndrome and Its Implications

Download Presenatation
sindromul cotard raport de caz n.w
1 / 11
Embed
Share

Cotard Syndrome, characterized by delusions of enormity, immortality, and negation of one's own existence, presents a complex array of symptoms including depressive ideation and self-destructive behaviors. This report delves into the manifestations, classifications, and underlying conditions associated with Cotard Syndrome, emphasizing the importance of early recognition and intervention in psychiatric and neurological disorders.

  • Cotard Syndrome
  • Delusions
  • Psychiatric Disorders
  • Neurological Conditions

Uploaded on | 0 Views


Download Presentation

Please find below an Image/Link to download the presentation.

The content on the website is provided AS IS for your information and personal use only. It may not be sold, licensed, or shared on other websites without obtaining consent from the author. If you encounter any issues during the download, it is possible that the publisher has removed the file from their server.

You are allowed to download the files provided on this website for personal or commercial use, subject to the condition that they are used lawfully. All files are the property of their respective owners.

The content on the website is provided AS IS for your information and personal use only. It may not be sold, licensed, or shared on other websites without obtaining consent from the author.

E N D

Presentation Transcript


  1. Sindromul Cotard - raport de caz BARBIR ELENA - RAMONA, MEDIC REZIDENT PSIHIATRU AN II INSTITUTUL DE PSIHIATRIE SOCOLA, IASI

  2. Descris prima oara in 1880, sindromul Cotard se caracterizeaza prin idei delirante de enormitate, imortalitate si de negatie referitoare la propriul corp sau la propria existenta (1). Simptomele si evolutia sindromului Cotard variaza de la idei de distrugere spontana a organelor, a corpului si a sufletului pana la completa negare a existentei. Asociaza in mod tipic simptome depresive - 90% din cazurile descrise in literatura. Unii pacienti pot prezenta refuz alimentar, pot manifesta comportament de auto-mutilare sau comportament suicidar.

  3. In 1995, un studiu retrospectiv cuprinzand analiza a 100 cazuri, realizat de Berrios si Luque (2) a condus la prima clasificare bazata pe dovezi a sindromului Cotard in 3 forme: - depresie psihotica: predomina melancolia, dar un delir de negatie putin reprezentat; - Cotard tip I: componenta deliranta mai proeminenta decat cea depresiva; - Cotard tip II: prezenta mixta a anxietatii, depresiei si a halucinatiilor auditive (2). Cele mai comune simptome prezentate de pacienti au fost: dispozitia depresiva (89%), delir de negatie cu privire la propriul corp (86%) sau la propria existenta (69%), anxietate (65%), sentimente de culpabilitate (63%), delir hipocondriac (58%) si delir de imortalitate (55%) (2).

  4. Sindromul Cotard este considerat a fi un simptom al unei boli subiacente nu este enumerat ca o tulburare specifica in clasificarile actuale(1) Se intalneste in numeroase afectiuni psihiatrice si neurologice: tulburari afective, schizofrenie, tulburari disociative, dementa, infectii ale SNC, boli cerebrovasculare , neoplasme ale SNC, traumatisme cranio- cerebrale (1-3).

  5. Raport de caz sindromul Cotard Sindromul Cotard fara simprome depresive la un pacient cu schizofrenie , publicat online 25 mai 2015, Case Report Psychiatry, PubMed (5). Pacient de sex masculin, in varsta de 42 ani cu schizofrenie paranoida, tratat timp de 10 ani (Haloperidol decanoate 100 mg i.m. la 4 saptamani, tratament intrerupt in urma cu 1 an). Istoric: abuz de opioide cu abstinenta de 4 ani. Pacientul se prezinta in compartimentul de primire urgente adus de catre familie pentru manifestari discomportamentale si solilocvie.

  6. Raport de caz sindromul Cotard Debut insidios de 2 luni prin tendinta la izolare si ideatie deliranta (pacientul declara ca cineva l-a capturat si ii controleaza comportamentul si gandurile). Delir de negatie cu privire la corpul sau ( inima nu mai bate , stomacul imi este distrus si sunt hranit printr-un tub , bolta palatina mi-a disparut , nu mai am sange ). Prezinta aplatizare afectiva, agitatie psihomotorie, dar dispozitie eutimica. Examenul clinic obiectiv era normal. Explorarile de laborator (bilant hematologic complet, electroliti, creatinina serica si hormonii tiroidieni) sunt in limite normale. Examenul toxicologic al urinei era negativ, nivelul alcoolemiei nedetectabil. CT cranio-cerebral este normal.

  7. Raport de caz sindromul Cotard Tratament medicamentos cu Paliperidona 12 mg/zi si Lorazepam 5 mg/zi. Initial Haloperidol 10-15mg/zi i.m. deoarece pacientul a refuzat tratamentul. Dupa o saptamana starea s-a ameliorat, ideatia deliranta a diminuat. Externare dupa 24 zile cu o completa remisie a delirului paranoid si a delirului de negatie. Dupa externare s-a mentinut tratamentul cu Paliperidona 12 mg/zi. La evaluarile clinice efectuate in urmatoarele 6 luni nu s-au detectat simptome somatice sau psihiatrice. Diagnosticul de schizofrenie paranoida s-a mentinut.

  8. Discutii Acest raport de caz prezinta o forma neobisnuita de sindrom Cotard la un pacient care nu prezinta simptome depresive asociate delirului de negatie. Interesanta este prezenta agitatie psihomotorie, care contrasteaza cu prezenta tipica a inhibitiei psihomotorii in cadrul acestui sindrom intr-o analiza recenta a 346 cazuri de schizofrenie sindromul Cotard a fost diagnosticat doar in 3 cazuri (0,87%), toate asociate cu inhibitie psihomotorie (6). Pacientul prezinta o decompensare a schizofreniei paranoide care a raspuns la monoterapia cu Paliperidona prin remisia completa a delirului.

  9. Sindrom aparent rar desi e bine cunoscut faptul ca delirul de negatie poate surveni in schizofrenie, putine cazuri sunt citate in literatura. O analiza a 479 pacienti psihiatrici, dintre care 150 cu schizofrenie, a identificat 3 cazuri de sindrom Cotard (0,62%), dar niciunul in contextul schizofreniei (9). Alte doua raporturi de caz evidentiaza eficienta monoterapiei cu Aripiprazol in remiterea acestui sindrom cu anxietate si simptome depresive (7). Alte tratamente farmacologice de succes sunt: Amitriptilina, Duloxetina, Fluoxetina, Olanzapina, Sulpirid si Litiu (1,7). Terapia electroconvulsivanta si-a demonstrat eficienta in tratarea sindromului Cotard cu depresie psihotica (8).

  10. Desi nu este inclus in clasificarile actuale, dar este caracteristic catorva afectiuni psihiatrice si neurologice, recunoasterea sindromului Cotard este importanta pentru o prompta diagnosticare si tratare conform celor mai bune dovezi.

  11. Bibliografie 1. Debruyne H, Portzky M, Van den Eynde F, et al. Cotard s syndrome: a review. Curr Psychiatry Rep. 2009;11(3):197 202. PubMed doi:10.1007/s11920-009-0031-z 2. Berrios GE, Luque R. Cotard s syndrome: analysis of 100 cases. Acta Psychiatr Scand. 1995;91(3):185 188. PubMed doi:10.1111/j.1600-0447.1995.tb09764.x 3. ConsoliA., Soultanian C., Tanguy M.-L., et al. Cotard's syndrome in adolescents and young adults is associated with an increased risk of bipolar disorder. Bipolar Disorders. 2007;9(6):665 668. PubMed doi: 10.1111/j.1399-5618.2007.00420.x. 5. Pedro Morgado, Ricardo Ribeiro, Jo o J. Cerqueira. Cotard Syndrome without Depressive Symptoms in a Schizophrenic Patient. Case Rep Psychiatry. 2015: 643191. PubMed doi: 10.1155/2015/643191 6. Stompe T., Schanda H. The Cotard syndrome in schizophrenic disorders. Neuropsychiatrie. 2013;27(1):38 46. PubMed doi: 10.1007/s40211-012-0046-2. 7. De Berardis D, Serroni N, Campanella D, et al. A case of Cotard s syndrome successfully treated with aripiprazole monotherapy. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 2010;34(7):1347 1348. PubMed doi:10.1016/j.pnpbp.2010.06.015 8. Mahgoub NA, HossainA. Cotard s syndrome and electroconvulsive therapy. Psychiatr Serv. 2004;55(11):1319. PubMed doi:10.1176/appi.ps.55.11.1319. 9. Ramirez-Bermudez J., Aguilar-Venegas L. C., Crail-Melendez D., Espinola-Nadurille M., Nente F., Mendez M. F. Cotard syndrome in neurological and psychiatric patients. The Journal of Neuropsychiatry & Clinical Neurosciences. 2010;22(4):409 416. PubMed doi: 10.1176/appi.neuropsych.22.4.409

More Related Content